Prietene… dar pana cand?

Cand ne maturizam trecem prin multe schimbari …
Cu cat draguta adolescenta devine o frumoasa femeie ea trece prin nenumarate modificari. Una dintre ele este faptul ca isi pierde prietenele.

Orice pustoaica are o cea mai buna prietena careia ii povesteste orice. In mod absolut ciudat ori aceasta prietena dispare din viata noastra o data cu maturizarea, ori relatia intre noi se modifica extrem de mult.In adolescenta increderea intre prietene este de 100% insa ea scade cu timpul. Prin urmare femeia matura ii spune prietenei doar ceea ce nu ar deranja-o sa apara in presa a doua zi.

In adolescenta ne ajutam neconditionat prietena pentru a ajunge la maturitate sa le ajutam doar cand le datoram ceva, cand vrem ceva de la ele, sau cand pur si simplu nu avem ce face si e oarecum distractiv.
In adolescenta ne sunam in toiul noptii pentru a ne impartasi cele mai ciudate ganduri pentru a ajunge sa ne sunam doar la ore potrivite tinand cont de programe.
Si pe deasupra acum am ajuns sa ne ajutam din ce in ce mai putin si sa ne judecam mai mult (raportul intre a ajuta si a judeca e intodeaua invers proportional)
Tot invers proportional e si raportul intre sincera bucurie fata de reusita celuilalt si invidie. Si o data cu timpul invidia castiga teren.

La maturitate numarul persoanelor pe care le cunoastem este in continua crestere. Avem in smart-phone-uri sute de contacte cu tot cu numerele de la munca, fax-urile, mobilele business si cele personale, numarele de la casa de vacanta si vreo trei telefoane ale secretarei. Dar atunci cand vrem sa vorbim cu cineva sincer despre lucruri personale din viata ci nu despre afaceri chiar nu avem pe cine suna. (exceptie fac cazurile cand lucrurile personale sunt stanjenitoare, strict secrete si din viata unei terte persoane – dar asta e alta poveste)

Candva dadeam petreceri in pijamale cu un grup de prietene si ne povesteam cele mai intime ganduri. Acum ne intalnim doar atunci cad purtam rochii elegante la petreceri ce au loc in restaurante de lux si a caror organizare costa cam cat PIB-ul Somaliei pe un an. O data ce punem primul toc in sala restaurantului, realizam ca suntem inconjurati de oameni la fel de bine imbracati ca noi, oameni importanti cu care ne putem mandri ca fac parte din anturajul nostru. Dar tot odata realizam ca absolut nimeni… nici unul dintre zecile, sutele, de oameni de acolo, nu ne cunoaste cu adevarat. Nimeni nu ne cunoaste intentiile ascunse sau pacatele trecutului nici greselile prezentului. Nu e nimic, putem vorbi despre afaceri, finante, politica, mondenitati si sport.

Matue fiind avem chiar un grup de prietene la care tinem intr-o oarecare masura, atunci cand nu suntem ocupate sau cand nu avem un iubit/sot care ne acapareaza tot timpul.
Petrecem timp de calitate impreuna, dar numai daca programam intalnirile cu zile inainte… nu ne putem ,,deranja” la orice ora doar sa ne intrebam daca ,,Vrei sa iesi la o cafea sa vorbim?”

Sutem constiente ca prietenele noastre au secrete asa cum avem si noi. Stim ca si ele sunt constiente ca si noi avem scheleti in dulap, dar e ok atata timp cat nu incerca sa ii descopere.

Imi iubesc prietenele si nu vreau ca relatia noastra sa devina superficiala asa ca fetelor: Vreti sa iesim la o cafea sa vorbim despre ce o sa facem cand maturizarea va rapi sinceritatea si increderea dintre noi?