Arta si lux
Cine a indraznit sa spuna despre mine ca sunt o fire pragmatica si deloc romantica s-a inselat. Eu sunt chiar o artista… in adancul sufletului meu.
Sa va povestesc:
Undeva in jurul varstei de 7-8 ani imi doream sa devin actrita… o faimoasa actrita de teatru mai exact. Stiam exact ca o sala tixita de oameni nu imi poate provoca nici cea mai vaga emotie… Mereu mi-au placut salile pline. Cred ca ma simt chiar mai confortabila cand sunt privita decat atunci cand sunt singura.
In copilarie ma gandeam ca la spectacolele in care voi juca vor veni doar oameni cu bani (nu imi plac oamenii saraci si consider ca actoria si boema saracie nu au nimic in comun). Arta in orice forma a ei este unul din privilegiile celor cu bani. [...]



