I`m my own Barbie

Azi mi-am dat seama ca as vrea sa ma intorc in timp!
Nu va speriati nu mi-a spart contul vreo sentimentalista, tot eu sunt. Si nici nu mi-a luat vremea urata mintile. Asa ca nu e un blog sentimentalist in care va explic cum intoarcerea in timp m-ar face sa retraiesc momente frumoase sau sa repar greseli.

As vrea sa ma intorc in timp ca sa port o conversetie cu mine atunci cand eram copil. As vrea doar sa o las pe fetita de 10 ani sa vada ca peste 10 ani va ajunge exact ce isi doreste.

Am devenit tot ce imi doream cand eram copil. Si auzind la ceilalti ca visele din copilarie nu se prea implinesc ma gandeam ca in cazul meu sunt doua posibilitati: ori am fost eu un copil extrem de realist, ori sunt o femeie extrem de puternic.

Daca m-as fi vazut cand aveam 10 ani mi-as fi iubit fiecare gest, obsesie, defect si secret.

In clasa a-I-a stiu ca stateam in banca si visam sa fiu frumoasa si desteapta dupa standardele mele (nici macar la 7 ani nu consideram ca desteptaciunea are vreo legatura cu scoala)

La 8 ani mi-am conturat exact calitatile dar mai ales defectele care credeam ca ma vor ajuta sa traiesc frumos. Am observat ca sistemul meu valoric nu se plia pe cel impus de scoala sau de societate. Asa ca am facut ceea ce era normal sa fac: am considerat normele sociale ca fiind gresite. In timp am descoperit ca societatea e stratificata si fiecare strat are alte norme. Am realizat apoi pe la inceputul adolescentei unde se incadrau ale mele.

Si faptul ca m-am ridicat deasupra cam tuturor persoanelor care atunci erau in ipostaza de a ma sfatui inseamna pentru mine mai mult decat orice victorie, mai mult decat orice sentiment si decat orice resentiment.

Iubesc acest strat al societatii caruia ii apartin, iubesc ce traiesc asa cum traiesc.

In pre-adolescenta in spueau ca daca nu ma voi conforma si nu ma voi alinia in turma voi suferi.
Ati avut dreptate am varsat atatea lacrimi in paharul de Dom Perignon pe tot parcursul luptei pentru a ajunge ceea ce sunt.

Si puteam sa fiu prima din clasa dar am preferat sa fiu prima pe VIP-List-ul party-urile care conteaza. Si puteau sa ma placa si pe mine profii dar am preferat sa ma placa persoane care chiar ma pot ajuta la ceva. Si puteam… da stiu ca puteam sa invat ceva din cartea de fizica… dar pur si simplu nu imi incapea in geanta roz alaturi de trusa de la MAC, parfumul Chanel, portofel si telefon.

As putea sa iau o pauza si sa ma gandesc la cum ar fi fost daca as fi fost altfel!
Dar nu o voi face pentru ca eu traiesc fiecare clipa cu aceeasi intensitate cu care mi-am trait prima iubire, prima dezamagire, cu aceeasi intensitate cu care arunc orice privire.

Si stiu ca nu sunt asa cum va doreati dar sunt asa cum imi doream. Si stiu ca nu sunt cea mai extraordinara…dar sunt EU. Iar asta e mai mult decat as putea sa cer!

Pe la 16 ani am avut acea revelatie care m-a ajutat sa fiu ceea ce sunt. Am realizat ca pot face orice, pot sa rastorn orice sitiatie in favoarea mea, si pot s-o fac cu aceeasi usurinta cu care imi colorez buzele in rosu aprins. Iar pentru toate astea nu trebuie sa-mi multumesc decat mie.
Nimeni, nici educatia, nici sfaturile nu nu m-am facut ce sunt astazi ci doar eu m-am construit pana la cel mai mic detaliu!
Sunt propriul meu Pigmalyon! Si sunt asa de fericita ca pot, ca vreau, ca fac si ca exist!