Basm Urban

I`m an uptown princess, asta am fost dintodeauna. Nascuta in plin zgomot urban si crescuta undeva intre cea mai luxoasa cafenea si cel mai exclusivist magazin de haine.
Dar ceea ce au spus si legile multor monarhii va repet si eu acum: orice printesa are nevoie de un print pentru a deveni regina.

Nu putea sa fie un banal oarecare. Desi in orasul asta baietii frumosi sunt mai desi ca gropile din carosabil asta pur si simplu nu conteaza. Cum puteam sa fiu asa de ingrata incat sa aduc in lumea mea pe oricine. (Da Livia, ai dreptate grupul asta incepe sa semene din ce in ce mai mult cu nobilimea medievala)

Asa ca probabil ca intr-o opera clasicista as fi renegata de chiar propria familie (a se citi  Casa de Guelph a romaniei 2010) pentru ca am fost destul de lipsita de realism sa ma indragostesc de un baiat oarecare.
Nu am cum sa ma pretez la a visa la fericire atunci cand toti cei din lumea mea stiau prea bine ca fericirea nu exista, cel putin nu in lumea asta. Cum sa creada vreo unul dintre noi ca un zabet conteaza? Cand noi privim decat in jur si in sus si niciodata in jos.
Cum sa tulbure cineva aceasta lume a falsei perfectiuni (perfectiunea falsa e totusi un fel de perfectiune).

De fapt am scris acest blog din cele mai dulci si simple motive. Mi-am dat seama ca am vorbit despre multi prieteni, colegi, cunostiinte etc dar nu am vorbit de ,,my perfect boy”.
De ce el? Oare nu a fost o alegerea grea cand in oras sunt atatia baieti frumosi si punct?
Clar nu … pentru ca nu face parte dintre ei desi e frumos si… multe.
E departe de a fi Fat Frumos… dar si eu sunt departe de a fi un orice personaj pozitiv din orice poveste. Stiu ca inca din copilarie am avut tendinta de a face transfer afectiv cu personajele negative si puternice ale oricarei povesti … care la sfarsit pierd dintr-un singur motiv… e o poveste de copii. In realitate Cavalerul Negru conduce regatul, Balaurul il omoara pe homosexualul ala de Fat Frumos pentru ca oricum Printesa acum poarta rochii negre si ruj rosu si e mai mult decat indragostita de Balaur. Iar pe printisorul bun nici macar calul sau nu il poate salva … acum doar sute de cai te fac sa poti strabate taramul de poveste numit Centrul Orasul.

El… nu este nici pe departe etern… dar are o privire neantica… El… nu e nici pe departe perfect… dar mimeaza atat de bine perfectiunea (si intr-o lume a aparentelor asta e tot ce conteaza).

Cand voi afirma ca suntem cuplu perfect fetele pe tocuri vor ciocni un pahar de Don Perignon. Ceilalti o sa ma atacati, sau macar o sa credeti ca ma atacati. Oricum aici nu e nimic neprotejat. Oglinda, Cardul, Masina, Prietenii si Body-guarzii din jur ne ofera siguranta.

Intre noi nu e nimic simplu… pentru ca noi nu suntem niste oameni simplii. Ne-am apropiat greu… Suntem cei mai liberi oameni si totusi sclavi ai propriilor noastre conceptii despre viata. Eu inca bravez cu masca omului care crede ca a inteles dar cand imi vorbeste despre viata asa cum ai cunoscut-o, despre bani, afaceri etc prefer sa ma gandesc cu ce as putea purta aceea noua pereche de cercei. Dar cu toate astea sunt interesata de ce zice… pentru ca e atat de dulce cand e serios.
Dar el stie ca pentru mine si o mica, infima, parte de seriozitate si realitate gri imi face inima sa imi pulseze mai greu. Asa ca stau departe de haos-ul pe care el il spaneste atat de bine.

El stie ca eu sunt decat an uptown princess… Desi uneori asteapta sa spun ceva inteligent despre vreo afacere pe care nu o inteleg nici daca mi-o deseneaza. Dar de cele mai multe ori intelege ca am ochii mari si imi place shopping-ul si stiu toate cluburile … si atat.
Cum putea altcineva intelege ca o fata ca mine trebuie tinuta departe de realitate?
Ca mie banalitatea imi este interzisa. Mi-am interzis-o de mult.

SI desi nu e usor de placut, usor de suportat si mai ales nu e usor de inteles este pur si simplu perfect.

Fetelor nu uitati ca: Ca cea mai importata calitate a unui barbat este puterea in toate formele, nuantele si naturile ei deoarece Puterea a fost si va ramane mereu cel mai excitant afrodisiac.

P.S: Babe daca citesti asta sa stii ca am scris acest blog cu sinceritate si fara interes… bine recunosc … vreau sa te rog ceva… Call me si iti spun